Voice over la lucru

episodul 3

Voice Over la lucru. Episodul 3. Stiluri predominante (textele lungi)  – partea 2

Continuăm seria noastră dedicată începătorilor cu partea a doua a stilurilor predominante. Noi le spunem generic narațiuni, iar cu o parte din ele sigur vă veți întâlni la casting. Mai jos am enumerat câteva dintre cele mai întâlnite texte lungi:

Documentar, ghiduri audio, audiobook, tutorial, e-learning, prezentare corporate, IVR.

Rămăsesem datoare cu o explicație legată trecerea IVR-urile, acele mesaje scurte înregistrate, de tipul „bună ziua, ați sunat la …”, în categoria textelor lungi. Răspunsul se găsește în noile tipuri de proiecte apărute, identificate generic ca virtual assitant.

Ce le face speciale și prin urmare, asemănătoare cu un IVR, sunt indicațiile pentru voce: „voce prezentă, neutră, politicoasă, caldă fără exagerare, clară, prietenoasă, fără falsitate, cu atitudine mereu ponderată”. Sunt indicații duse spre rafinament însă, iar lungimea proiectului depășește cu brio textele lungi tradiționale.

De aceea, cred că IVR-ul trebuie abordat cu mult mai multă seriozitate și avut în vedere faptul că are o soră mai mare și mai tare. Mă întorc la idee puțin mai jos.

Nu degeaba le numim narațiuni. Nu pot să vă ascund un fapt cert când vine vorba de textele lungi: doar vocile cu experiență le fac față. Pentru că nu sunt produse în serie, pentru că implică un element major de noutate și adaptabilitate, pentru că așteptările sunt altele. Și înainte să strâmbați din nas, iată ce presupune o narațiune pentru o voce:

Anduranță (în special, pentru audiobook, e-learning, virtual assitant). Munca la un astfel de proiect poate să însemne de la trei-patru ore, până la zeci și sute de ore. Și mai greu este că de multe ori, prestația este indexată replică cu replică, nu există aparența unei povești care să evolueze natural odată cu lectura. Când munca ta e o înșiruire de elemente și doar după post-producție va arăta ca un tot unitar, e foarte ușor să-ți scape din vedere forma finală a proiectului și asta se va simți la vizionare sau audiție.

Calitatea prestației trebuie să rămână aceeași, vocea trebuie să rămână constantă de la începutul proiectului, până la capăt, fie ploaie, fie soare. Toată lumea este proaspătă o oră-două, dar apoi, te mai ajută doar cunoașterea de sine și antrenamentul.

Aici e momentul să punctez și o nouă dificultate pentru proiectele tip IVR. Orice proiect de asistență virtuală cu voce umană conține și o dificultate tehnică pentru voce. Se impune un fel anume de a respira, o anumită disciplină și rigoare a muncii. Alteori e important să poți să rămâi neutru și abordabil mai mult decât ești obișnuit sau îți este felul. Sau să reziști tentației de a „colora” prea mult textul. Sunt multe lupte interioare de câștigat când ești la microfon cu normă întreagă.

Cunoașterea subiectului (în special, pentru ghiduri audio, audiobook-uri, documentare). Vocea este un narator care se înfrățește cu povestitorul. Poți să citești un curs de chimie și să faci o poveste din asta? Dar un curs despre creșterea lamelor în Peru sau industria fierului? Ce zici de instrucțiuni pentru servicii de curățenie? Cu cât ai mai puține cunoștințe despre viață, cu atât te vei poticni mai mult la citire, neînțelegând imaginea de ansamblu.

Uite un exemplu simpatic. „Stronțiul are 38 de protoni cu sarcină electrică pozitivă”. Mă amuz de fiecare dată la casting când necunoscătorii pronunță cu o emfază anume și o oarecare veselie cuvântul pozitivă.  Accentuarea nepotrivită face ca aceste particule să devină niște particule cu o atitudine plăcută, de dorit. Vă închipuiți efectul? interesant este că această greșeală apare și la cei care știu că se referă la o proprietate fizică a particulelor. Dar din dorința de a înflori puțin, fac exces de zel și aleg primul adjectiv pentru a interpreta textul, ”să nu fie o lectură plată”.

Exercițiul citirii textului la prima vedere (în special, pentru audiobook, e-learning). Să fim cinstiți. Cine să mai aibă preteția să fi citit înainte, de câteva ori chiar, o carte care urmează să devină audiobook? Cu cât te reglezi mai greu la lectură în termeni de ritm, timbru, articulare, dezlegare a textului din mers, cu atât greșelile tale amană finalul înregistrării, iar materialul de editat se lungește, spre nefericirea tuturor.

Când nu ai experiență, antrenamentul trebuie să fie a doua natură. Nu am înțeles niciodată de ce doar pentru că încă nu ai lucrat proiecte într-un studio, e un motiv suficient pentru a nu te pregăti în niciun fel. Țineți minte: o dată jobul luat, ești plătit și tratat ca un professional speaker.

Dozarea prestației. E o chestie de finețe și de maturitate. Înseamnă control și capacitate de a rămâne interesant pentru cel care ascultă, să îl „aduci” și să-l „legi” de poveste. Mai trebuie să fii și…tolerabil…în lipsă de un cuvânt mai potrivit. Și cea mai crispantă voce scapă iertată la o reclamă de 20 de secunde, dar o oră de vorbire afectată și pițigăiată, sau mormăită și întunecată poate fi infernală. E important ca proiectul să nu sune depășit peste 10 ani.

Un exemplu sunt comentariile din emisiunile televizate din vremea comunismului. Știți la ce mă refer, sunt sigură că le-ați putea imita pentru că sunt deja un stil, dar cine mai are răbdare să creadă veselia reflexă din voce și cadența aproape cântată a vocilor?

Măsura tonului. Repet, vorbim de texte lungi. Asta înseamnă că vocea trebuie să intre în armonie cu restul elementelor pe care poate, nu le are la dispozitie în momentul înregistrării (video, imagini rare, muzică aleasă, subiect interesant). În plus, e de la sine înțeles că abordarea textului e alta. Faceți acest exercițiu: luați pasajul vostru preferat dintr-un documentar și încercați să-l citiți ca pe o reclamă TV. Enervant, nu? Sau citiți-l în ritm de știri de radio. Totul devine plat și banal, right?

Găsirea ”vocii interioare” a proiectului e o dificultate considerabilă, înseamnă lucrul cu o întreagă echipă (cu cât e mai mare proiectul, cu atât e mai mare echipa) și multă putere de compensare. Presupune să rămâi deschis, să încerci și să ai resurse pentru a crea abordări diverse valide. În studio, am văzut cum 5 minute de documentar s-au lucrat în 3 ore, iar restul până la 45 de minute în alte 3 ore, cu o pauză de 10 minute.

Personalitate pregnantă. Simțiți și voi călcătura ”greilor” în documentare celebre? Aș putea să înșirui multe calități ale vocii perfecte (o voce bună, clară, caldă, autoritară), dar v-aș minți dacă aș spune că asta face diferența. În final, ea rămâne un accesoriu al personalității din spatele ei. Iar fiecare aduce acel je ne sais quoi, care te face să vrei să te lași purtat în lumea creată prin vocea lor. Să vrei să-i întâlnești în persoană, să vrei să-ți mai povestească. Pentru asta, nu sunt rețete. Am asistat la adevărate declarații de îndrăgostire în studio, când persoane implicate în proiect, erau captivate peste măsură de vocea aleasă a proiectului.

Vestea bună este că dacă ai talent și pasiune, munca te va valida să treci cu bine de primele proiecte. De asemenea, nimic nu te oprește să exersezi singur. Se întâmplă destul de des ca o voce fără experiență să treacă de casting și să fie cerută pentru un proiect într-unul din stilurile enumerate la început. Ideal ar fi să nu simți că ți-ai pierdut vocea și chiar dacă vei fi susținut, e bine să ai temele făcute. La casting urmărim întotdeauna fluiditatea în lectură, anduranța și caracterul vocii.

În penultima postare din acestă serie vom urmări să face o schiță întregului proces al unui proiect, de la început, până la finalizare.
Mult spor tuturor!

Andreea

__________
Este interzisă reproducerea integrală a textelor de pe acest site fără acordul autorului. Este permisă reproducerea parțială a textelor de pe acest site în limita a 300 de caractere fără un acord special din partea autorului, însă numai cu menționarea obligatorie a sursei.

Pin It on Pinterest

Share This
Free WordPress Themes, Free Android Games