Cum să enervezi tot studioul!

(Eventual de 1 aprilie, care să fie și parola pentru oprit impulsurile ucigașe, când te vor încolți)

1. Dă-le un email (eventual de pe formularul de contact, sărind peste câmpul cu adresa ta de email, sau scriind-o greșit) în care le spui succint ”Bună, mi s-a zis că am o voce bună, vreau să lucrez cu voi, atașat poze cu mine.” Dacă vrei un quelque chose mai original, poți să bagi și o glumă, gen ”mi s-a zis că am față de radio”. Semnează doar cu prenumele și nu lăsa numărul de telefon. Bingo! Și abia ai început.
2. Există o variantă să îi mai păcălești puțin cu câteva secunde de suspans, atașând totuși în loc de poze, un fișier audio. La play să se audă ”vocea mea e mai optimistă ca niciodată…” Serios! Nu. Se. Vor. Aștepta. La. Asta.
3. Dacă totuși sunt masochiști și decid să te sune, îngreunează cât poți comunicarea pentru o programare. Dar nu așa, pe față, că se prind. Picătura chinezească: n-ai agenda la tine, zici că suni tu înapoi și n-o faci, cât să depășească termenul până când aveau nevoie de un răspuns de la tine și intră în panică, te faci că ai uitat, fixează o zi și o oră cu greu, apoi anulează, reprogramează, amână, nu salva niciodată numărul persoanei de contact de la studio (”new phone, who dis?”). Ca reper: cât ar dura sesiunea de înregistrări pentru acel proiect, să dureze și stabilirea programării. Altfel nu se pune.
4. Mai e o variantă, dar e cum mai mult joc de rol: tratează-i ca pe niște proxi în subordinea ta, tu fiind singurul care contează. Și care are școala potrivită. Delir total.
5. Ok, nu te descuraja dacă după atâta efort din partea ta, reușesc să fixeze înregistrarea și acum chiar veți lucra împreună, sunt oameni cu ceva antrenament, dar îi poți doborî. Deci : 1. arată-le că știi totul la prima întâlnire! Cum ar trebui să arate un studio, cum ar trebui să se miște lucrurile. TOTUL. Să fie o combinație de specialist din domeniu-antreprenor-jurist-inginer de sunet- producător-ONG-ist- investitor. Nu le cere părerea și nu lăsa să se înțeleagă că vrei să afli ce presupune „munca” lor, pentru că știi deja și e o glumă diluată. Opinia ta fermă din momentul acela e suficientă, deci să fie monolog, nu dialog. DAR…2. nu arăta că știi vreodată: ce înseamnă banii pe care îi vei primi (ce taxe, ce impozite), ce resposabilități ai față de banii pe care îi faci în relația cu statul, cum ar trebui să arate un contract, care sunt termenii legali pe care ar trebui să îi cunoști deja, care e statutul tău fiscal, pentru ce ai venit în ziua aia la studio, ce ai de făcut, ce e un promo, ce e un client. Confuzie generală și apoi, …
6. …Lovitura de grație: compromite toată înregistrarea. Toată experiența. Dă-i de muncă inginerului de sunet și scufundă orice speranță regizorului că îți pasă/înțelegi/te interesează/apreciezi/ai chef și contează pentru tine ca înregistrarea să aibă vreo valoare, alta decât că vocea ta e în ea. Ignoră indicațiile, nu respecta textul, pune-i să te țină de mână, ca și cum doar munca ta e grea. Mantra e următoarea: ”tu ești de fapt la muncă, ei se distrează, n-au de fapt un job adevărat, iar clientul chiulește de la muncă, ca să stea la cafele cu ăștia de la studio, cu care sunt foarte buni prieteni.” Un maestru ar putea încerca să aplice punctul 5 măcar prima parte și eventualilor clienți prezenți la studio, să le arate că se pricepe și la produsul/serviciile lor și că e treaba lui să îi consilieze exhaustiv despre locul companiei lor în lume. Dar eu zic că deja e misiune îndeplinită.

Go get’em, tiger!

Andreea

Nu știm cine ar face-o, dar:
__________
Este interzisă reproducerea integrală a textelor de pe acest site fără acordul autorului. Este permisă reproducerea parțială a textelor de pe acest site în limita a 300 de caractere fără un acord special din partea autorului, însă numai cu menționarea obligatorie a sursei.